Cissy Butler

Sa merg in Romania si sa fiu voluntar la Firm Foundations Romania a fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea. Copiii au ocupat mereu un loc special in inima mea si imi doream sa gasesc un mod prin care sa daruiesc ceva inapoi. Eu si prietena mea ne-am hotarat sa pornim intr-o aventura in Romania ca si voluntare. Nici nu mi-am putut imagina ce impact urma sa aiba aceasta asupra vietii mele. Toata munca, toti banii si tot timpul investit in aceasta calatorie a meritat mult mai mult decat as putea descrie. Am avut emotii pentru ca am venit intr-o tara straina, si trebuia sa stau intr-un loc necunoscut si sa lucrez cu oameni pe care nu ii mai intalnisem. Dar trebuie sa recunosc ca am ramas uimita sa vad cat de repede m-am acomodat. TOTI voluntarii, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, au fost foarte draguti si de mare ajutor. De indata ce i-am cunoscut m-am simtit ca acasa. Au facut tot ce le-a stat in putiinta ca sa am parte de un timp minunat. A fost foarte distractiv sa ies cu toata lumea, sa cantam karaoke, sa pregatim cine, sa exploram orasul, sa ne jucam in zapada, sa mergem cu telegondola, etc. Sa lucrez in spital a fost atat o experienta plina de satisfactii dar si una care mi-a frant inima. Copiii sunt atat de frumosi si tot ce isi doresc este sa fie tinuti in brate si iubiti; ceea ce a fost perfect pentru mine pentru ca IUBESC sa tin bebelusi in brate. Sa am oportunitatea sa am un impact asupra vietii acestor copii, chiar si pentru cateva saptamani, mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Mi se inmuia inima cand ii vedeam cum zambesc cand ii luam in brate si petreceam timp cu ei. Sunt asa de mandra de femeile si de ceilalti voluntari care si-au dedicat fiecare particica din timpul, banii si viata lor pentru a le arata acestor copii si familiilor lor o viata mai buna si dragostea lui Dumnezeu. Lucrand cu FFR am cunoscut unii dintre cei mai minunati oameni din lume. Si pot spune cu siguranta ca oamenii acestia vor ocupa mereu un loc in inima mea. Voi transmite mai departe despre FFR peste tot pe unde voi merge, pentru ca oamenii sa inteleaga cat de important este voluntariatul pentru ca acesti copii sa primeasca iubirea si atentia pe care o MERITA si de care AU NEVOIE. Va multumesc pentru oportunitatea pe care mi-ati oferit-o de a face parte din familia din Romania. Sper ca sa mai am ocazia sa ii revad pe toti inca o data!

Brooke Elliott

Lucrul meu favorit ca si voluntar in spital a fost oportunitatea de a ma ruga si a le insufla viata acestor bebelusi cu care am venit in contact in fiecare zi. Mi-a placut enorm de mult sa tin copiii in brate si sa ma rog ca legaturile din viata lor sa fie rupte; pentru santate si vindecare in trupurile lor; pentru ca dragostea lui Dumnezeu sa ii umple; si ca ei sa inteleaga ai cui sunt.

Ingrijorarea mea inainte de a ajunge in Romania a fost faptul ca nu vorbeam aceeasi limba, dar mi-am dat seama ca aceasta nu a fost o bariera si rugaciunea in limba mea a fost ceva natural.

Fiind un lucrator social, am crezut ca inima mea este pregatita sa vada copii abandonati sau semi-abandonati, dar mi-am dat seama ca inima mea inca este franta. Un verset care mi-a dat liniste in fiecare zi a fost Ioan 8:58. Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu!” Dumnezeu este cu siguranta Maretul Eu Sunt. Desi inima mea nu intelege “cum” si “de ce”, inima Lui inteleg si am incredere ca El este cine spune El ca este.

David Waldner

Mă gândeam adesea să merg ca voluntar în străinătate, dar impresiile povestite de sora şi cumnatul meu despre scurta dar memorabila perioadă de timp petrecută ca voluntar al FFR, m-au determinat să vin. Dedicaţia persoanelor din componenţa FFR şi discuţiile avute cu sora şi cumnatul meu, m-au convins şi după 10 zile eram deja în drum spre Braşov. Ştiind de la sora mea şi Sarah (preşedinte FFR) că voluntarii sunt de obicei femei, aveam îndoieli că aş putea fi de folos, având în vedere că in trecut nu schimbasem nici măcar un scutec. Totuşi, odată ce le-am întâlnit pe Sarah, Steffi, Alisha şi ceilalţi membri ai FFR, aceste îndoieli au dispărut şi mi-am dat seama că tot ce ai nevoie pentru a fi voluntar al FFR este să ai o inimă mare şi dorinţa de a ajuta.

Am lucrat ca voluntar pentru multe organizaţii în Canada, dar abia după ce am lucrat ca voluntar pentru FFR am trăit experienţa că produc o schimbare. Îmi amintesc prima zi ca voluntar în spital, unde am întâlnit o fetiţă care se numea Monica. De cum m-a observat, a avut o expresie de uimire, iar odată ce am luat-o în braţe a început să plângă. Fiind unul dintre cei doi voluntari bărbaţi aflaţi în spital, Monica nu a avut parte de afecţiune părintească de acest gen, ceea ce era esenţial pentru dezvoltarea ei, pentru a avea încredere în persoane de sex masculin. După ce mi-am petrecut timp cu Monica aproape în fiecare zi, ajunsese să mă recunoască. La a patra vizită deja îmi întindea mâinile să o iau în braţe din pătuţ, cu un zâmbet larg pe faţă. Momente ca acestea au fost semnificative pentru călătoria mea, fiind pline de emoţie. Nimeni nu ar fi putut să mă pregătească pentru experienţa mea din Braşov, pentru sentimentul trăit în momentul în care ţineam în braţe un copil bolnav, prieteniile care s-au înfiripat sau noua mea pasiune pentru echipa naţională de fotbal a Germaniei. Doresc să-mi respect promisiunea de mă întoarce în Braşov, pentru o perioadă mai lungă de timp. Cei care citiţi cuvintele mele, aveţi încredere şi pregătiţi-vă pentru a veni în România alături de FFR, trebuie doar să le faceţi o favoare lui Sarah şi Steff şi să le anunţaţi din din timp, nu doar cu 10 zile înainte!

Sarah Speegle

“Ce ţi-a plăcut cel mai mult în România?” a fost întrebarea pe care am auzit-o acasă, după ce m-am întors din vizita făcută în Braşov, România. Răspunsul meu a fost “Oamenii!”. Ştiam atunci când am plecat, că voi lucra cu copii mici şi drăgălaşi, dar nu m-am aşteptat la atâta prietenie din partea acestor oameni minunaţi.

Am sosit în Braşov într-o vineri seară şi am fost imediat întâmpinată de conducerea şi voluntarii FFR. Deja dinainte de a începe activitatea în spital în ziua de luni, ajunsesem să cunosc foarte multe persoane dintre cei cu care lucram, ceea ce a fost foarte plăcut. Clipele petrecutecu copiii, alături de ceilalţi voluntari au fost de neuitat.

Voluntarii aflaţi aici pe termen lung care locuiesc în Braşov sunt uimitori! Au o inimă imensă şi o dorinţă sinceră de a împărtăşi dragostea lui Iisus tuturor din jur. M-a mirat întotdeauna felul în care observau lucrurile de care era nevoie şi făceau tot ce le stă în putinţă să le împlinească. A fost evident că Dumnezeu i-a binecuvântat pentru munca pe care o defăşoară în România. Trebuie doar să citeşti ultimele noutăţi despre proiectelele FFR,  pentru a avea o dovadă a ajutorului lui Dumnezeu.

Ceilalţi voluntari pe termen scurt pe care i-am întâlnit erau de asemenea uimitori! Pot să spun sincer că am îndrăgit fiecare persoană pe care am cunoscut-o. Am muncit împreună în spital, am explorat Braşovul împreună, am împărţit viaţa de zi cu zi şi astfel în timp, am rămas cu amintiri de neuitat. Sunt acasă deja de 3 luni, dar mă gândesc des la această călătorie; folosesc orice ocazie pentru a vorbi de România şi de acei copii minuinaţi. Dacă vă gândiţi să călătoriţi în Braşov, trebuie s-o faceţi! A oferi afecţiune este o experienţă care îţi schimbă viaţa! O experienţă care îşi merită preţul şi care îţi va fi răsplătită însutit, în modurile cele mai neaşteptate.    

Beth Bray

 De când eram în şcoala generală îmi doream să ajung în România să ajut copiii abandonaţi. În 2006 Dumnezeu m-a binecuvântat cu şansa  de a veni în România pentru 2 ani şi jumătate. Am lucrat în proiectul cu spitalul alături de organizaţia Hope for the Nations în decembrie 2006 şi sincer mi-a plăcut fiecare  minut!

Proiectele la care participă voluntarii îţi dau un sentiment de mulţumire şi te fac să conştientizezi viaţa din alt colţ al lumii. Munca în spital, unde am ţinut copii în braţe, i-am schimbat, i-am hrănit şi m-am ataşat de aceşti copii lăsaţi în spital fără mama lor pentru perioade lungi de timp, mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Nu ştiam că puţină afecţiune şi atenţie poate schimba viaţa unui copil. Schimbarea care se producea în aceşti copii, de la frica de a fi ţinuţi în braţe, la plânsul lor prin care te implora să-I iei în braţe în momentul în care intram în salon, este un lucru care m-a marcat pentru totdeauna. Supervisorii care lucrau acolo tot timpul, sunt oameni minunaţi care sunt sincer dedicaţi în misiunea lor de a face viaţa acestor copii mai bună.

Faptul că am putut să mă implic mai mult în viaţa acestor copii şi am vizitat familia şi casa acestora în comunităţile rrome din împrejurimile Braşovului, a fost o experienţă unică. Să văd cât de puţin au aceste familii şi condiţiile în care locuiesc, m-au făcut să mă gândesc serios la viaţă şi la toate lucrurile pe care le consideri ca fiind normale.

Recomand cu căldură călătoria în România pentru voluntariatul în spital, pentru oricine are dragoste pentru copii şi timp liber de oferit. Nu trebuie să ai o mulţime de aptitudini, doar multă dragoste pentru copiii care au nevoie de ea!

Marijn Voorhaar

Începând cu anul 2005 mă gândeam să fiu voluntar pentru un proiect social undeva în lume, dar abia 3 ani mai târziu am luat o decizie serioasă în acest sens. Decizia mea de a vizita România a fost bazată pe curiozitatea de a cunoaşte parte estică a Europei şi pe un documentar despre  condiţiile îngrozitoare  din orfelinatele româneşti.

Pentru mine munca cu copiii a fost o decizie clară, din moment ce fac asta acum, dar este şi un plan de viitor. Aşa că în iulie 2008 am pornit cu avionul spre necunoscut, fiindcă nu ştiam aproape nimic despre ce se va întâpla şi cum voi reacţiona. Din momentul în care mă aflam în maşina care mă ducea spre Braşov de la Bucureşti mi-am dat seama că va fi o experienţă specială, iar acest sentiment s-a adâncit odată ce am văzut Spitalul de Copii Braşov. M-a impresionat numărul mare de copii abandonaţi şi condiţiile în care trăiesc aceştia. Am avut ocazia să văd o frântură din viaţa lor, atunci când am transportat copiii acasă în Budila. M-a întristat, dar mi-am dat seama că lucruri de bază cum ar fi dragostea familiei tale, apă curată sau viaţa într-un mediu sigur, sunt lucruri pe care toată lumea le apreciază ca fiind normale. Dar, de fapt noi doar suntem norocoşi. A fost emoţionant pentru mine să văd cît de dedicaţi muncii lor sunt voluntarii. Fac tot ce le stă în putinţă să ajute copiii din spital şi familiile acestora.. Lucrând împreună cu ei, am realizat cât de important este proiectul privind spitalul şi cum determinarea de a face ceva poate produce schimbare, deşi poate fi un proces de durată. Venirea în România, îngrijirea copiilor în spital şi ceea ce am aflat despre comunitatea lor, a fost una dintre cele mai bune şi intense experienţe din viaţa mea. Această ţară şi oamenii ei au un loc special în inima mea, de aceea m-am hotărât să revin vara trecută şi sunt sigură că nu va fi ultima vizită.

Hanna Stromland

Nici că se putea o organizaţie mai bună pentru care să fiu voluntar în străinătate pentru prima dată! Am petrecut 2 săptămâni minunate în Braşov în timpul în care am fost voluntar pentru proiectul cu Spitalul de Copii al FFR. Proiectul acesta este minunat datorită faptului că este cu totul diferit şi îţi oferă un sentiment mare de mulţumire.

Este un proiect unde înveţi să apreciezi lucrurile din viaţa ta, ca faptul că ai un acoperiş deasupra capului sau că ai o familie care te iubeşte. Mi-a plăcut că grupul de voluntari era restrâns, astfel că am putut lega prietenii cu fiecare dintre aceştia. Braşovul ca oraş, este mic cu împrejurimi frumoase. Când am fost acolo am avut sentimentul că părţi din fiecare continent s-au adunat acolo…fiecare s-a simţit ca acasă acolo! Îmi doresc ca fiecare să poată face parte din ceea ce oferă FFR în Braşov şi sper să mă pot întoarce!

Sofie Roorda

Călătoresc înapoi acasă cu avionul după o experienţă ca voluntar de 2 săptămâni şi îmi găsesc cu greu cuvintele potrivite pentru a descrie experienţa uimitoare prin care am trecut.

Nu am avut aşteptări clare cu privire la ceea ce urma, în afara informaţiilor turistice obţinute online, dar această călătorie a fost mult mai edificatoare.

Această organizaţie mi-a arătat adevărata faţă a României, am văzut mai departe decât prevăzusem. Trăind într-un loc bogat din Europa, am realizat că nu trebuie să călătoreşti departe pentru a fi cu totul într-o altă lume. O lume plină de nevoi, unde FFR ajută la reducerea lor,  pentru a face o lume  mai bună.

În fiecare dimineaţă sau după-amiază a săptămânii mergeam la spital, ajutam la schmbarea scutecelor, hrănirea lor, ne jucam şi le arătam afecţiune. Pentru că mulţi copii stau internaţi perioade lungi de timp, am ajuns să-I cunosc foarte bine, să le cunosc nevoile. După o vizită la Budila, un sat sărac aflat la 30 de minute de Braşov, pentru a transporta un copil acasă cu care mă jucasem în ultimele 10 zile, am realizat cât de important este să le arăţi dragoste acestor copii. Să te afli într-un loc necunoscut, fără părinţii tăi, pentru că aceştia nu au banii necesari să te viziteze sau să te ia acasă, pentru un copil este înspăimântător. Am simţit că prezenţa mea aduce o schimbare în viaţa acestor copii, deşi mulţi dintre ei erau prea mici pentru a vorbi, dar vedeam bucuria cu care ne întâmpinau. În fiecare zi în care intram într-un salon, unde răsărea un zâmbet pe faţa plânsă a unui copil atunci când ne vedea, m-a convins că se merită să faci aceste lucruri. Cei mai mulţi copii săraci provin dintr-o lume în care nu mă pot imagina trăind. După ce am fost în Braşov, unul dintre cele mai fermecătoare oraşe pe care le-am văzut, am fost şocată să văd că undeva aproape trăiau oameni cu copiii lor în condiţii îngrozitoare, cu un minim de adăpost, lipsindu-le hrana, hainele, şi banii. Ştiu acum că FFR România aduce schimbare  pentru multe persoane şi în special pentru copii. Îmi doresc ca acest proiect să aibă mare succes şi nu pot decât să încurajez pe cât posibil şi pe alţii să fie o parte din această experienţă care marchează vieţi, cu amintiri care rămân pentru totdeauna în inima ta, despre o lume total diferită. Şi nu în ultimul rând voluntarii pe care nu îi voi uita niciodată, devotamentul şi inma lor deschisă şi plină de iubire.